joi, 9 aprilie 2009


Suntem o natiune de drogati....la concluzia asta am ajuns eu..fiecare dintre noi are un anumit stereotip de drog fara care nu poate traii.Pt unii cafeaua,tigarile,iarba,bautura,banii,sexul si la final droguri adevarate dar ce omitem mereu e ca suntem dependenti de suferinta,ne place sa fim tristi chiar daca ne merge bine gasim noi motive sa ne suparam asa doar sa acaparam atentia,ca in rest nimeni nu te baga in seama,nimeni nu te intreaba de sanatate daca se vede ca o duci bine,daca in schimb esti cel mai napastuit om de pe pamant toata lumea vine incarcata de compasiunea lor .Interesant as putea spune....adica ravnim la mai bine toata viata si cand e bine ne e dor de perioadele in care sufeream si ne taram pe coate....Plus de asta la un anumit moment dat in viata devenim dependenti de persoana de langa noi...sotie/sot,iubita/iubit s.a.m.d am uitat ce conteaza cu adevarat in viata..suntem atat de ocupati sa strangem sa facem sa dregem pt cand ajungem la batranete...iar cand ajungi la batranete nu ti mai trebe toate tampeniile pt care te ai zbatut toata viata sa le acumulezi.Iti trebe doar cineva alaturi de care sa poti fi implinit sa poti sa fi mandru ca ai gasit pe cineva care poate nu te mai iubeste dupa zeci de ani de casatorie dar e langa tine si te intelege si te sprijina.Tuturor ne e frica sa imbatranim....well nu prea avem cum sa nu....
Avem impresia uneori ca putem muta muntii din loc si alteori ca nu ne putem ridica pe noi insine din pat pt a incepe o noua zi....suntem complicati,ciudati,originali dar totusi nu e de ajuns.Ne transformam prea mult in functie de ceea ce si doresc altii de la noi,ne lamentam la idealurile lor despre cum ar trebuii sa fim...."vrajeala" zic eu..daca vrei sa fi tu si nu ti e frica de consecinte ,ai principiile tale bine stabilite,nu zice nimeni ca sunt neaparat corecte dar sunt ale tale, bravo tie ca poti fi tu.Ca prea multi sunt lasi care se ascund dupa paravanul popularitatii si seara plang singuri in pat...crunt dar adevarat....
Parerea mea!

sâmbătă, 21 martie 2009


Got no job,no money,no nothing....

Cum ar zice romanul...”Suntem afectati de criza”striga lumea in cor...dar adevarul e ca ne convine sa avem pe ce da vina la toate neajunsurile noastre.....Bani sunt, locuri de munca sunt,...doar ca tre sa ai “x” spe diplome cu toate calificarile din lume in cazul in care vrei sa te angajezi...sa aiba ei mai multe posturi pe care sa te jongleze.Mi se intampla astazi sa sun la anumite firme ce au anunturi compromitatoare pt mine cu “angjam”...omit faptul ca sunt racita cobza si vocea mea la celalalt capat al firului suna ca din butoi si sun...la care imi raspunde o voce si imi spune sa incerc saptamana vitoare...hmm cred ei ca ma voi vindeca miraculos in 2 zile??oare??...in fine sa trecem peste si sa ne vedem de ale noastre nu ma mai plang ca facturile cresc si asa mai departe...important e ca ei spun ca angajeaza..de fapt ei au angajat deja pe o “stiu eu care” nepoata a vecinei mamei matusii mele...daca intelegi ce vreau sa spun...Suntem corupti si ne place.
Am fost zilele trecute prin spitalul judetean..nu cu treaba...doar asa...he he...si ma gandeam ce sistem infect am creeat...daca noi mergem cu “epuroii” la d-na doctorita...normal sa fim prietenii ei cei mai buni...astepti ore in sir pe o bancuta rigida de lemn si incerci sa aflii unde e “prietena ta”..toate “fatzele” ce perinda spitalul in halatel peste partea dorsala si machiate strident si in tocuri cui..nu sunt preocupate sa ti rezolve problema ca vb aia ele sunt asistente sau studente in practica....si stand eu asa pe holuri ma gandeam...cum ar fi sa mi iau si eu un halatel si o mapa si sa ma plimb toata ziua prin spital...si ar da seama careva ca nu fac parte din sistem..raspusul e..na a....si uite asa imi ocup eu zilele..:D
Vai si-amar de lumea in care suntem obligati sa traim....

duminică, 1 martie 2009


vand amplificator SkyTec 2x240 Wati muzical

Vand Corp iluminat fluorescent in diferite culori. Stativ pentru pozitionare verticala, dispozitiv de prindere pe perete. cu tub de 36 Wati, lungime totala 135 cm. Intrerupator pe fir

vand drujba Mcculoch 2100 chainsow,2100 de wati,lama de 40,lant de rezerva,ochelari de protectie,manusi.

luni, 2 februarie 2009





A fost o data...ca niciodata


Ce frumoasa e copilara.....God ce sentiment ciudat,sa -ti fie dor de tine...suna narcisist???Poate dar nu e ceva ce sa ma influenteze..Ce minunat era sa fiu copil,sa simt ca sunt puerila pe strazi ,sa rad cu chitaituri cand ma gadila fratiorul,sa plang de ciuda ca nu sunt in centrul atentiei..he he da faceam si asta...eram fata eram printesa familei,cu toate ca nu am avut regatul meu si nici o cine stie ce familie dar i am avut si au fost ai mei si eram a lor.Erau joculete tampite,ne bucuram de baba-oarba, de”gropilii” :)) de farsele ce i le faceam vecinului,de faptul ca eu stateam mereu in poarta la fotbal,sau ca doar eu mergeam sa cer voie sau bani pentru “guma turbo”.



Era atat de frumos sa stam seara sa visam ce ne facem cand vom fi mari....cum ne imaginam noi sa fim,doctori, avocati, primari soferi de tir,sefi de linie,astrologi si tot asa.Era captivant sa fi mereu in cercetari...sa intrebi sa verifici sa afli sa fi tu un mic Sherlock Holmes.Ce copilarii faceam....e pleonasm? Sa fie...:))sentimentul era de nedescris...cand veneau musafiri si se intindeau mese lungi si pline de bunatati si aveam suc” scump” si dulciuri bune si multe pe care noi nu stiam a le impartii frateste..asta e problema cand te crezi printesa nu ti mai plac dulciurile toate :P....Nu a fost armonie totala dar presupun ca nicaieri nu e ….a fost bine a fost copilaria mea cu "bunu meu" cea mai de suflet persoana din lume care facea orice sa ne vada zambind si chicotind si care ne a sprijinit in toate tampeniile doar sa simtim ca sunt ale noastre.



Cand ne faceam colibe la “holda” din duzi si uita bunul nostru ca a venit sa sape...cand bunica ne certa si ne spala la lighean cu sapun de glicerina si mirosul ei de prosoape era incomparabil.Avea bunu basca lui si ochii lui albastri si bunica dintii :)) perfecti si frezata mereu.Ei sunt copilaria mea.....ei sunt tot ce e mai bun din mine....m au invatat tot ce aveam nevoie sa stiu la varsta respectiva..in fapt la toate varstele......Copilaria mea a insemnat mai mult decat jucarii...decat o papusa”barbi” tunsa cheala la vorbele fratelui care spunea ca”nu te tine”....he he...erau tunele de nisp ...masinute distruse pantaloni uzi in genunchi....geamuri sparte cu mingea de fotbal.....poteci sparte cu ciocanul....sapun mancat crezand ca era ciocolata.....lapte cu multa cacao numai sa-l bem.....Am fost cuminti in copilarie ,am fost modesti...dar cum visam noi nimeni...nimeni nu putea.


Fiecare intelege prin copilarie ce vrea...eu si acum imi traiesc copilaria...copilaria anilor 20....Tot rasfatata si tot printesa sunt..numai ca nu mai sunt printesa lui tata sunt a mea:P.....sunt exact asa cum vreau sa fiu si traiesc exact asa cum vreau...fara reguli fara restrictii doar cu dragoste si nebunii...exact ca in copilarie...