In memoria unui inger....

Au trecut aproape 2 ani de cand Dumnezeu a decis sa-l cheme la el.Era o nopate linistita si frumoasa...era noaptea de Sfantul Nicolae...cand un telefon si un gand ratacitor mi au schimbat viata.Tin minte si acum parca a fost ieri...stateam in pat cu fratele meu si o prietena si noapte la 3 suna telefonul...era el...un print pe cal alb ...vroia ce vor toti indragostitii,sa fim impreuna in acea seara...nu a durat mult si s-a urcat in masina, directia fatala..Sannicolau....si de atunci nu am mai auzit de el....a plecat fara sa anunte pe nimeni a condus cat a putut de repede cu gandul ca va ajunge in bratele mele...dar...nu a fost sa fie....nu a mai ajuns....am aflat la jumatate de zi dupa....ca destinul lui s-a pecetluit...de la o femeie care spunea ca e mama sa .

Am cazut jos....am inceput sa tremur....m am ridicat si am plecat sa ma conving rugandu-ma in gand sa nu fie adevarat.Am ajuns in cele din urma la casa lui unde toate privirile indicau spre mine....nu puteam vorbii...nu puteam spune nimic eram in sevraj ca ma aflu in casa lui si el nu e...si nici nu va mai fi.Toata lumea ma invinovatea pe mine...era o atmosfer

a tensionata si de cosmar...Nu mi venea sa cred ce aud...nu vroiam....durea prea tare,ma sufocam.

Cimitirul s-a dovedit a fi un camp de lupta...la un rabzboi care evident a fost intrerupt....privirile lor ma bantuie si acum...vorbe de genul..”uite-o..ea e criminala” si “blonda ea e de vina” inca mai imi dau fiori...In timp ce el zacea rece....imbracat la patru ace...persoanele de langa se certau de zor

A fost greu..iar oamenii uita sa fie oameni cand sufera....am trecut peste toate...am asculta sfatul unui bun prieten care mi a spus ca prietenul meu ar vrea sa-mi amintesc doar clipele frumoase,ca sa-i pot cinstii memoria. Si asa am si facut....nu trece zi sa nu ma gandesc la el...la amintirile ,putine intr-adevar dar frumoase creeate impreuna.

Pentru ca nu am uitat cine sunt....si cine am fost am hotarat sa -i dedic un memoriu sperand ca...de acolo de unde este sa zambeasca si sa fie linistit ca nu l-am uitat.

Reast in peace.....S.

Viata si banii..

Un subiect foarte dezbatut in ideea ca idealul de viata al ficaruia este de natura materiala.dar daca nu suntem fericiti in momentul in care avem atat de mult doritii bani....atunci e ceva neinregula cu noi?Daca atunci cand nu i avem tanjim dupa ei si ne afecteaza existenta lipsa lor in fel si fel de moduri si atunci cand ii avem ii uram dispretuim si asa mai departe ce se intampla?De ce cand iti doresti un lucru foarte tare si il obtii nu ti se mai pare asa important?Totul se rezuma la viata,oamenii saraci traiesc ,respira acelas aer ca cei instariti chiar daca sunt mai mereu abatuti si cu capul plecat de grijile cotidiene,traiesc la fel ca ceilalti in piept se zbate o inima sentimentele sunt la fel de dragoste ura fericire si asa mai departe.Se spune ca limitele ni le impunem singuri dar stau si ma intreb daca nu stim de fapt ce limite ne dorim...daca eu de ex imi doresc bani multi si a doua zi se face ca ii primesc cum se face ca seara tarziu ajung sa i urasc...?

Mereu am fot de parere ca alcoolul schimba oamenii ....la fel e si cu banii de fapt toate se leaga intre ele...ai bani iesi ,iesi consumi,consumi si fiecare cu reactile lui nu sunt eu in masura sa judec pe nimeni,deci a nu se interpreta gresit...

Dar pe masura ce uiti care ti sunt sentimentele si te pierzi pe drum cu detalii insignifiante descoperi ca viata nu e asa cum ti ai imaginat...ca nu totul se termina frumos si ca nu toate zilele sunt roz.Afli ca mai presus de toate sunt nevoile celor din jur si ale tale mai putin,ca sentimentele adevarate sunt ascunse de un zid al “ societatii” si uite asa uitam sa fim simpli,fara compromisuri si de o parte si de cealalta , fara tam-tam si toate cele...iti doresti sa fi doar tu si persoana iubita intr-un loc pe care sa-l poti numi “acasa” si atat......Dar de cele mai multe ori nu se intampla asa pentru ca daca persoana de langa tine nu si doreste acelas lucru nu e de condamnat...e pur si simplu de observat daca intelegeti aluzia.....

In fond toti avem o viata si noi decidem cum vrem sa o traim,doar nu e echitabil cand unul simte ca a gasit centrul universului si celalalt isi construieste propria-si lume in vazul tuturor.Intradevar oamenii se shimba si am vazut asta cu ochii mei si la mine dar si la persoanele din jurul meu dar cand in fiecare zi te reindragostesti de persoana pe care crezi ca o cunosti si aflii ca cel/cea de langa tine nu te mai vede....nu mai existi iti iei campii si iti pierzi entuziasmul...pentru ca speranta NU. E minunat sa iubesti e divin si acest fapt nu presupune reprosuri,cuvente grele aduse la adresa celuilalt doar din .....chiar din ce cauza?O fi sarcasm?O fi lacomie?Caci din cate am auzit eu in momentele in care simti ca cel de langa tine este persoana potrivita pentru restul zilelor nimic nu mai conteaza....trecutul e istorie ,al amandurora.

Entry for November 07, 2007

Somnul ,lipsa sau exagereare

Somnul este o stare fiziologica perioadica, reversibila, caracterizata prin abolirea constiintei, inactivitate comportamentala (somatomotorie), diminuarea metabolismului si reactivitatii.S-au descries doua tipuri coportamentale de somn: somnul lent si somnul paradoxal.Asa ne invata medicina despre somn dar psihologii au gasit mult mai multe explicatii cum ca de ce nu ne putem trezii.Eu una am fost interesata personal deoarece ma aflu printre persoanele carora le place sa doarma...mult.Si atunci am luat in considerare toate variabilele somnului si ale trezirii si am inceput sa le analizez si anume lumina naturala-nu ma deranjeaza cand dorm,ceasul nu-l aud,telefon sau orice alt sunet programat e in zadar.Bun acum ca am stabilit acest lucru acum cateva zile in blocul in care locuiesc nu stiu care vecin se hotaraste sa redecoreze si in fiecare zi pe la ora 11 incepe cu bormasina in perete....baz baz ...in sus..baz baz in jos.Si ma trezesc si injur azi,maine dar dupa o saptamana deja ii multumesc in gand vecinului ca ma pot trezii si eu mai devreme caci lipsa nevoiei de somn isi are fundatia in fusul orar total schimbat....adica dorm ziua si traiesc noaptea..ceea ce nu e tocmai avantajos pentru mine.In afara de faptul ca nu ies din casa cu zilele nu vad lumina zilei si nu am nici o alta activitate decat somnul mai ma prinde si cate o raceala sistemul meu imunitar fiind la pamant.

Referitor la depasirea timpului necesar de somn, aceasta reprezinta mai mult un fenomen de obisnuinta decat o necessitate. La adult reducerea nevoii d somn, sub 8 ore, este posibila fara aparitia unor tulbiari in conditiile existentei unei motivatii puternice positive.