Suntem o natiune de drogati....la concluzia asta am ajuns eu..fiecare dintre noi are un anumit stereotip de drog fara care nu poate traii.Pt unii cafeaua,tigarile,iarba,bautura,banii,sexul si la final droguri adevarate dar ce omitem mereu e ca suntem dependenti de suferinta,ne place sa fim tristi chiar daca ne merge bine gasim noi motive sa ne suparam asa doar sa acaparam atentia,ca in rest nimeni nu te baga in seama,nimeni nu te intreaba de sanatate daca se vede ca o duci bine,daca in schimb esti cel mai napastuit om de pe pamant toata lumea vine incarcata de compasiunea lor .Interesant as putea spune....adica ravnim la mai bine toata viata si cand e bine ne e dor de perioadele in care sufeream si ne taram pe coate....Plus de asta la un anumit moment dat in viata devenim dependenti de persoana de langa noi...sotie/sot,iubita/iubit s.a.m.d am uitat ce conteaza cu adevarat in viata..suntem atat de ocupati sa strangem sa facem sa dregem pt cand ajungem la batranete...iar cand ajungi la batranete nu ti mai trebe toate tampeniile pt care te ai zbatut toata viata sa le acumulezi.Iti trebe doar cineva alaturi de care sa poti fi implinit sa poti sa fi mandru ca ai gasit pe cineva care poate nu te mai iubeste dupa zeci de ani de casatorie dar e langa tine si te intelege si te sprijina.Tuturor ne e frica sa imbatranim....well nu prea avem cum sa nu....
Avem impresia uneori ca putem muta muntii din loc si alteori ca nu ne putem ridica pe noi insine din pat pt a incepe o noua zi....suntem complicati,ciudati,originali dar totusi nu e de ajuns.Ne transformam prea mult in functie de ceea ce si doresc altii de la noi,ne lamentam la idealurile lor despre cum ar trebuii sa fim...."vrajeala" zic eu..daca vrei sa fi tu si nu ti e frica de consecinte ,ai principiile tale bine stabilite,nu zice nimeni ca sunt neaparat corecte dar sunt ale tale, bravo tie ca poti fi tu.Ca prea multi sunt lasi care se ascund dupa paravanul popularitatii si seara plang singuri in pat...crunt dar adevarat....
Parerea mea!